|
||||
|
Austropotamobius bihariensis Pârvulescu 2019 |
|
|||
|
Descriere generală. Distribuție |
||||
Specia a fost descrisă în 2019, pe baza evidențelor moleculare
și morfologice. Este un rac de dimensiuni mici, rar
atingând 10 cm în lungime. Carapacea este
netedă iar coloritul dorsal variază în nuanțe de brun. Partea ventrală este mai deschisă la
culoare şi tinde spre crem albicios, gălbui-portocaliu pe partea
ventrală a cleştilor. Rostrul este triunghiular, cu
laturile concave (amintind de forma unui clopot), având o creastă
mediană discretă. Apexul este scurt. Postorbital există o singură creastă fină, fără
spin. Zona cervicală este netedă. Diferența principală
față de ruda sa, racul-de-ponoare, este dată de lipsa denticulației
pe marginea ventrală a
solzului
antenal. Cleştii sunt puternici,
asemănători cu cleștii racului-de-ponoare, cu
protuberanțe mari, dispuse rarefiat |
||||
|
Dimorfism sexual |
||||
 
Masculii se deosebesc de femele
datorită cleștilor, mai mari la masculi, dar și a formei
abdomenului, mai lat la femele. Pentru o diferenţiere
certă a sexelor, mai ales în cazul juvenililor, observarea plăcii
sternale şi a pleopodelor oferă indiciile certe. La mascul pe placa
sternală se observă primele doua perechi de pleopode puternice şi
orientate anterior (pentru transferul spermatoforilor), în timp ce
la femela toate pleopodele sunt egale. Forma primelor doua |
||||
|
Habitat și Ecologieie |
||||
| Fiind o specie recent descrisă, racul bihorean nu este listat în documentele specifice pentru protecția și conservarea patrimoniului natural. Aceasta beneficiază de statutul de specie „strict protejată” pe baza statutului racului-de-ponoare, specie care până recent cuprindea populațiile racului bihorean. Habitatul specific îl reprezintă apele curgătoare curate (izvoare, pâraie), dar accidental poate ajunge și în apele subterane odată cu viiturile. De obicei preferă galeriile pe care le sapă în maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau bolovani. Este activ mai cu seamă noaptea consumând aproape orice fel de hrană, reprezintând un adevărat sanitar al apelor. Juvenilii consumă preponderent hrană animală (larve) în timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală, adesea chiar frunze căzute în apă. Este foarte sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi chimici, O mare problemă pentru specie o reprezintă regularizările de torenţi sau antropizarea regiunilor submontane. Duşmanii naturali sunt vulpea, lupul, ursul, bursucul - pentru adulţi, peştii fiind o ameninţare numai pentru juvenili. O amenințare importantă o reprezintă extinderea speciilor nord-americane introduse în Europa care pe lângă competitivitatea crescută pot fi rezervorul patogenului Aphanomyces astaci cauzator al ciumei racilor. În faţa acestei maladii specia autohtonă nu prezintă rezistență cauzând mortalitate în masă. Ectosimbionții din grupul Branchiobdella nu produc pagube racilor. | ||||
|
Ciclul de viață |
||||
| Racul bihorean se împerechează toamna, pe la sfârşitul lunii octombrie, înainte ca apele să îngheţe. În această perioadă pe placa sternală a femelelor pot fi observaţi spermatofori albi. Ponta poate cuprinde până la 100 de ouă, fiind purtată şi îngrijită de către femelă între pleopode până când juvenilii devin independenţi. Pentru o bună dezvoltare embrionară apa trebuie să nu depăşească temperatura de 5°C. Rata de supraviețuire a juvenililor este moderată, rar ajungând la valori de 70% din totalul pontei. Năpârlirea este mai frecventă la vârsta tânără (ajungând la 4-5 năpârliri pe an), în timp ce adulţii năpârlesc cel mult de două ori pe an, de obicei în lunile mai-iulie și septembrie-octombrie. Perioada de câteva zile după năpârlire este foarte critică întrucât lipsiţi de duritatea crustei pot fi uşor atacaţi de către peşti sau chiar alţi raci care au crusta dură. Cu ocazia năpârlirii îşi refac eventualele apendice pierdute sau vătămate însă de obicei un cleşte rupt se reface la dimensiuni mai mici. Maturitatea sexuală se instalează între 3 şi 5 ani, la o dimensiune cuprinsă între 35 şi 50 mm. | ||||
|
Specimene și localitate tip |
||||
 Specimenul holotip (mascul) și două specimene paratip (mascul și femelă) au fost colectate din localitatea Damiș, jud. Bihor. Se află în custodia Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”: număr catalog holotip DCP829, număr catalog paratipi DCP830 și DCP831. |
||||
|
Bibliografie selectivă |
||||
|
1. Pârvulescu L (2019) Introducing a new Austropotamobius crayfish species (Crustacea, Decapoda, Astacidae): a Miocene endemism of the Apuseni Mountains, Romania. Zoologischer Anzeiger 279: 94–102 2. Pârvulescu L, Pérez-Moreno JL, Panaiotu C, Drăguț L, Schrimpf A, Popovici ID, Zaharia C, Weiperth A, Gál B, Schubart CD, Bracken-Grissom H (2019) A journey on plate tectonics sheds light on European crayfish phylogeography. Ecology and Evolution 9: 1957–1971 3. Media: Digi24, UVT-Tv, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Crayfish News, Bihoreanul, Wikipedia |
||||
Leerkrebs
écrevisses au repos
